To top
16 aug.

Olga Barcari, destăinuri despre fața nevăzută a succesului

Toată lumea își dorește succesul, dar acesta vine la pachet cu multe renunțări și sacrificii. Olga Barcari face performanță în domeniul hairstyling-ului, motiv pentru care multe vedete au ales să își lase părul pe mâna ei. Consideră că ceea ce a ajutat-o mereu a fost dorința continuă de a fi cea mai bună variantă, iar povestea sa de viață poate fi privită ca un imbold de a nu renunța niciodată la visul tău. 

 

Fața nevăzută din spatele a mii de ore de muncă

„Clientele mele rămân de multe ori șocate atunci când îmi află povestea de viață. Văzându-mă pe Instagram frumușică și aranjată tot timpul, descoperă în salon un om sensibil, care se implică, are principii și nu are limite în ceea ce privește meseria.

Sunt foarte multe ore de muncă, experiență în spate, nopți pierdute, clienți pierduți pentru că ai încercat să experimentezi ceva pentru a descoperi cum să scoți niște culori de blond impecabil, stres foarte mare, nemâncat, plâns, depresie, tristețe și o iei de la capăt. Asta înseamnă meseria noastră și nicidecum doar cafele, zâmbete ș.a.m.d.

Sunt și momente din zile când ai doar de făcut un nuanțat, dar când vopsești e ca și cum ai face o operație, ca nivel de implicare”, povestește Olga.

 

Sacrificiile făcute de dragul meseriei

„Am renunțat la viață socială, la ieșit în club, la relații, nu am avut iubiți. Întotdeauna când un bărbat a intrat în viața mea mi-am dat seama că mă dezechilibrează și îmi ia focusul de la muncă. Asta am pățit anul trecut, mă îndrăgostisem, o lună jumătate a durat îndrăgosteala. Nu mai simțeam fluturii în stomac, pasiunea, dorința de a face schimbări, așa că am zis: stop, până aici! Și în momentul în care am pus punct am fost atât de bucuroasă și de fericită și i-am zis asistentei mele că nu pot să cred, am din nou fluturi în stomac.

M-am ținut sănătoasă, am avut o viață plină de sport, pentru a putea face această meserie și știind că sunt singură în România. Mi-a fost frică de boală. Lucrezi, ai bani, nu lucrezi, n-ai bani. Și-atunci am preferat să stau acasă ani de zile sau să nu merg în vacanțe ca să pot să fiu prezentă la salon. Asta îmi aduce și satisfacție și bani, așa că trebuie să faci sacrificii, categoric. Nu ai cum să ai anturaje proaste și să vii să faci meserie pentru că poți să faci lucruri dezastruoase și încrederea în tine scade”.

 

Drumul către performanță

„De copilă tund, din clasa a șasea. Am fost aleasă foarte repede să mă duc la un salon și unde am mers am făcut performanță. Nu mi-am permis niciodată să fiu „una” pentru că veneau clienți, la salon, și ziceau: „m-a tuns una”. Și am zis că în cazul meu nu o să se întâmple așa ceva. Eu îmi doresc ca lumea să-mi știe numele.

Le spun tuturor care au o pasiune să își asculte instinctul, sufletul, să nu asculte pe nimeni. Niciodată șefii, colegii, rudele, pe nimeni. Dacă tu simți că ești mai mult decât ești în momentul de față, așteaptă-ți momentul! Lucrează necondiționat la visul tău sau măcar pentru ziua de mâine, să fii mai bun și să nu-ți ierți o greșeală până nu faci impecabil. Așa am făcut eu.

Ignori și laudele, și criticile. Am început să accept foarte greu laudele pentru că hai să fim realiști. Azi pot să fiu sus și dacă a doua zi greșesc s-ar putea să nu mai fiu așa. Trebuie să ajung să fiu atât de faină eu pentru mine, încât chiar dacă primesc laude de la cliente eu să știu, dar să nu mă gâdile atât de tare”.

 

Gând pentru cititoare

„Să aibă încredere, să investească în ele, să nu mai idolatrizeze oamenii de pe Instagram că sunt și ele mai mult decât se văd. Să creadă în ele și să fie varianta lor cea mai bună și dacă nu le place ceva să facă în așa fel încât să le placă.
Dacă stau și mă gândesc cum am venit eu, din Republica Moldova, abia puteam să vorbesc în română și aveam o gândire îmbătrânită și la cum mă văd acum, îmi vine să mă iau în brațe. A fost o luptă foarte grea pentru că se băteau aproape trei lumi în mine: moldoveanca, fata care lucra în Iași și fata cu mentalitatea din București, care este foarte rapidă. A fost foarte greu.

Am dor de casă, de părinți și de prieteni, dar nu m-aș mai întoarce. Sunt foarte mândră că sunt basarabeancă pentru că în sânge am niște talente și calități extraordinare. Am senzația că tot ce fac aici e datorită rădăcinilor de acolo”.

Simona Stanoi
No Comments

Leave a reply