Drumul către succes nu este deloc ușor și nici lipsit de obstacole. Necesită ore întregi de muncă, sacrificii și, cel mai important, credința de neclintit în visul tău. Care a fost parcursul său în domeniul stomatologiei ne spune chiar dr. Jona Yousif, care consideră că dacă ai voință întotdeauna vei ajunge sus.

Și-a dorit de mic să fie om de succes

Prima oară când și-a dorit să ajungă un om de succes a fost pe vremea când mergea la școala Cambridge și a luat contact cu cei din jurul lui și cu stilul lor de viață, copil fiind, în școala primară, cam prin clasa a 5-a – a 6-a. „Părinții celor de acolo erau oameni de succes și asta m-a atras, încât am început să mă întreb de ce n-aș putea avea și eu. Mi-am pus în minte că vreau să ajung să trăiesc o viață în care pot să-mi ofer orice. Știam că viața nu e corectă cu toți, dar mi-a zis tata o vorbă: „Niciodată un om bogat nu rămâne bogat și niciodată un om sărac nu rămăne sărac”. Totul depinde de voință și de motivație, dacă ai voință și motivație, întotdeauna vei ajunge sus. Și, din acel moment, am început să mă gândesc la ce pot face eu ca să ajung un om de succes. Visul meu, de când eram eu mic, era să am succes cât mai repede, eu n-am răbdare să stau să aștept 20 de ani.

A ales medicina la îndemnul tatălui său

Deși avea atât de multe exemple de oameni realizați în jurul său care n-aveau nici măcar studii, dr. Jona Yousif a vrut să facă totul ca la carte, așa că a hotărât că cea mai bună cale pentru el ar fi să dea la facultate. „Cât am fost la Cambridge eram foarte pasionat de artă, îmi plăcea designul – iubeam să stau să aranjez și să îmi pun amprenta mea, asta conta cel mai mult, să las o amprentă chiar și în sufletul oamenilor, nu doar legat de ceea ce ține de partea materială. După terminarea liceului am vrut să fac Design Interior sau Arhitectură. Însă, nu s-a mai întâmplat așa din mai multe motive: voiam să fac în străinătate, dar, nefiind major, n-aveam cetățenie română și m-au împiedicat taxele care erau imense, aproximativ 26 000 de lire și…am intrat într-o mare depresie, întrebându-mă ce să fac?! Tata mi-a zis de ce nu mă duc la medicină, eu neavând în gând să merg în această direcție până atunci. Pentru că medicina generală nu mă atrăgea deloc, farmacologia nici atât, mi-a rămas stomatologia.

Alegerea care i-a schimbat viața

Unchiul meu, care este profesor, m-a îndrumat și el către stomalogie, spunându-mi că este o meserie foarte frumoasă. Așa că am intrat la stomatologie, unde primii doi ani au fost dezastru – nu-mi plăcea de niciun fel și mă gândeam să renunț, dar tata mi-a zis că dacă renunț nu mai intru la nicio altă facultate. Ceea ce m-a pus pe gânduri și m-a motivat să merg mai departe a fost faptul că eu aveam un avantaj în fața colegilor de grupă, și anume faptul că aveam 2 ani în avans față de ei, pentru că eu am fost dat la școală de la 5 ani. Așa că mi-am sunat unchiul și i-am zis că vreau să vin la el, în Irak, să fac practică. După o lună m-am întors alt om, iar din anul 3 mi-am dorit să găsesc un loc de muncă unde să pot să asist, să învăț cât mai multe. Am găsit un medic ortodont căruia îi mulțumesc din suflet că m-a primit.

Cel mai mult a contat practica, nicidecum teoria

Fiind anul 3 la facultate și lucrând ca asistent, s-a îndrăgostit de stomatologie practicând, ci nu învățând partea teoretică. „Medicul la care lucram mi-a zis într-o zi că trebuie să pun o plombă unui copil – el a fost primul meu pacient, am avut foarte multe emoții. Am lucrat cu mare atenție, iar după ce am terminat și m-a luat în brațe am plecat de la cabinet de parcă aș fi câștigat 1 milion de euro – aveam o satisfacție incredibilă. Parcă eram alt om și-mi doream și mai mult. Până în anul 6 am avut o mulțime de pacienți. Mi-am dorit să am cabinetul meu pentru că îmi doream să am pacienți de toate vârstele și să fac totul la alt nivel. Primii mei bani, (un salariu de 8 milioane pe atunci), nu știam ce să fac cu ei și i-am investit în promovare, în canalele de social media. Am făcut totul de unul singur, fără nimeni, ghidat de intuiție. La început am zis că nu îmi iau nimic, pentru că cea mai bună investiție e să investești în tine. Următorul pas a fost să merg la cursuri, întâi în România, apoi în străinătate, să învăț de la cei mai buni. Primii 10 000 de euro strânși i-am dat pe un curs în Dubai, iar întorcându-mă în țară mă așteptau deja 3 pacienți fix pentru partea pe care o învățasem“, povestește dr. Jona.

Nu există limite pentru el

Dacă pentru unii cerul este limita, pentru dr. Jona Yousif nu există limite. „Nu-mi doresc să am o limită, nu-mi doresc să devin un om bogat,  îmi doresc să devin un om bogat sufletește. Când am terminat facultatea, i-am dat cuvântul tatălui meu că, în cel mai scurt timp, o să-l fac să fie cel mai mândru de mine. Tata a investit în studiile mele și a fost omul care m-a împins foarte mult, și de la el am învățat să procedez la fel cu studenții mei și să îi sprijin. Când vine un pacient, nu-l trata ca un pacient, ci tratează-l ca și cum e fratele tău sau sora ta, nu te gândi la buzunar. Și pacientul simte lucrul acesta și satisfacția sa valorează mai mult decât zeci de mii de euro. Un alt moment care m-a motivat enorm, a fost când tatăl meu mi-a arătat un om al străzii și unul care a coborât dintr-o mașină luxoasă, întrebându-mă care e diferența dintre ei. I-am răspuns că statutul lor financiar și ei ca oameni. Răspunsul lui m-a șocat, spunându-mi că nu există nicio diferență: au 2 picioare, au 2 mâini, au un cap și, poate că omul pe care îl văd pe stradă, nu are o minte suficient de dezvoltată cât să se gândească la ziua de mâine, iar cel care a coborât din mașină are o viziune. Dacă stai să alergi după bani, niciodată n-o să-i ai. Lasă să vină banul după tine.

A pus munca pe primul plan

„Erau zile în care lucram până la 3-4 dimineața și zile în care o luam de la capăt de la 7 dimineața. Am creat și conturat imaginea doctorului Jona și, momentan, nu pot să zic că sunt mulțumit. Oamenii văd că fac ceva din mine, dar eu consider că fac doar 20% din ce pot. Întotdeauna este loc pentru și mai bine și întotdeauna mai e ceva de învățat. Restul o să-l fac de acum înainte, la clinica pe care mi-am deschis-o de curând, House of Beauty. Mulți mi-au zis că sunt prea tânăr să fac ce mi-am propus, însă pentru mine vârsta este doar o cifră.

Este suficient să ai voință

În prezent, dr. Jona a luat sub aripa lui câțiva medici cărora vrea să le fie sprijin așa cum și lui i-au fost, la un moment dat, alte persoane. „Unui tânăr aspirant la această meserie îi recomand să aibă o viziune deschisă și voință – aceste 2 ingrediente sunt cele mai importante. În cazul meu, eu sincer nu mă așteptam să ajung aici într-o perioadă atât de scurtă, ci abia peste vreo 6 ani, nu în 2 ani. Am rămas același om, nu m-am schimbat și nici nu o să mă schimb vreodată. E vorba de caracter și de educația pe care ai primit-o acasă“, mărturisește dr. Jona.

Iubește România și oamenii de aici

Cu toate că ar putea profesa în alte țări unde ar fi remunerat mult mai bine, dr. Jona alege să rămână în țară. „Am primit 3 oferte din părți diferite ca să lucrez în străinătate și le-am refuzat. Iubesc România nu voi pleca niciodată. Rădăcinile mele sunt de aici, am crescut aici și nu pot să mă duc afară. Am călătorit foarte mult și într-adevăr se câștigă de 10 ori mai bine decât în România…dar dacă eu sunt mulțumit? Când plec undeva mă întorc cu cel mai mare dor înapoi. Mi-e dor de cabinetul meu și weekendurile în care nu lucrez mă simt pierdut“, spune dr. Jona.

Bucuria lui e să lase amprente în sufletele oamenilor

Cea mai mare satisfacție a muncii sale este sentimentul de fericire al pacienților săi, care îi umple sufletul. „De curând, sora mea a scos pozele de când eram noi mici și într-o poză, cred că aveam undeva la 12-13 ani, aveam halatul pe mine și îl tratam pe fratele meu. Nu știam dacă voiam să fiu medic sau nu, dar așa a vrut Dumnezeu. Sunt foarte îndrăgostit de ceea ce fac și când îmi văd pacientul zâmbind, toată lumea e a mea, sunt cel mai fericit om de pe pământ. Visul meu e să-i ajut pe alții să ajungă cum am ajuns și eu și să deschid o academie -momentan predau cursuri medicale. Îmi doresc să inspir oamenii și să îmi las amprenta, să las ceva în urma mea. Dacă Dumnezeu îmi dă sănătate, vreau să ajung cât mai departe. Nu-mi doresc să mă opresc, nu pot sta fără să mă gândesc la următorul pas.

Jona Yousif, dr. în estetică facială și dentară, House of Beauty Clinic